Jurnal Vizita Kenia
Asociaţia Dorcas Aid România organizează o vizită în Kenya în perioada 19-26 iunie, 2010, pentru a urmări derularea proiectelor sociale şi medicale pe care organizaţia le susţine în această ţară. De asemenea, se doreşte găsirea unor noi mijloace de ajutorare a săracilor din Africa.
Zonele în care Dorcas Aid România susţine proiecte sunt: Korogocho (o suburbie săracă a capitalei Nairobi) şi oraşele Machakos şi Meru. Dorcas derulează în Kenya programe de sponsorizare a copiilor săraci pentru ca aceştia să poată fi scolarizaţi, proiecte de prevenire a infecţiei cu virusul HIV, respectiv de luptă împotriva SIDA şi programe de sprijinire a agriculturii.
Pe lângă directorul DAR, Attila Daray, din grupul care vizitează Kenya fac parte fondatorul Dorcas Aid Internaţional, Dirk-Jan Groot, trei oameni de afaceri clujeni, Silvestru Gherman, Ionuţ Moş şi Liviu Baltă, redactorul Radio Cluj, Andreea Leonid şi cameramanul de la TVR Cluj, Andrei Biro.
În fiecare zi a acestei săptămâni puteţi asculta la Radio Cluj corespondenţe din Kenya realizate de Andreea Leonid, difuzatate în emisiunile "Bună dimineaţa" şi "Exclusiv Magazin". Totodată veţi putea vedea imagini filmate în Kenya pe TVR Cluj în ediţiile emisiunii "Transilvania la zi" de săptămâna viitoare.
Jurnal kenyan - Andreea Leonid (http://www.radiocluj.ro/)
"Luni a fost o zi plină de evenimente, în care am întâlnit oameni care pot zâmbi cu toate că au SIDA, persoane motivate să-şi ducă viaţa mai departe şi copii plini de speranţă într-un viitor mai bun. Dimineaţa devreme am pornit împreună cu echipa Dorcas spre districtul Machacos, situat la aproximativ 70 de kilometri de Nairobi. Aici am cunoscut adevărata Africă! Oraşul are 200.000 de locuitori, majoritatea foarte săraci. Asociaţia Dorcas Aid Internaţional derulează în această zonă proiecte de prevenire a infecţiei cu virusul HIV şi de sponsorizare a copiilor orfani sau fără posibilităţi materiale.
Din experienţa campaniilor de caritate organizate în România, mă aşteptam să întâlnesc şi în Kenya oameni simpli şi smeriţi. Aşa a fost, numai că aceste calităţi au fost completate de bucurie. Nu doar bucuria prilejuită de vizita oaspeţilor albi, numiţi de africani "mzungu", ci bucuria rezultată în urma împăcării cu bolile de care suferă, în special SIDA, şi cu sărăcia. Cu siguranţă şi-ar dori o viaţă mai bună şi asta reuşeşte Dorcas să le ofere.
Peste 50 de copii adoptaţi financiar şi peste 70 de persoane infestate cu virusul HIV ne-au aşteptat în Machacos într-o clădire de lemn, fără uşi şi ferestre. Ne-au întâmpinat cu cântece africane acompaniate de bătăi din palme! Parcă nu ne venea să credem că se pot manifesta astfel, având în vedere situaţia lor. Şi totuşi se bucurau din inimă!
Una dintre fetiţele a cărei mamă este seropozitivă s-a ataşat foarte tare de unul din oamenii de afaceri clujeni din echipă, Ionuţ Moş, iar la plecare copila a plâns. Nu e de mirare pentru că trăieşte doar cu mama ei, tatăl părăsindu-le atunci când a aflat că soţia este seropozitivă. Sunt multe asemenea cazuri descoperite şi sprijinite de asociaţia Dorcas.
Şi statul kenyan încearcă să facă ceva pentru persoanele cu SIDA. O asistentă de la spital a venit la partenerul Dorcas din Machacos pentru a-i testa pe beneficiarii proiectelor. Asta se întâmplă o dată pe lună. SIDA este un subiect tabu în Africa pentru că cei infestaţi sunt de obicei discreditaţi şi marginalizaţi din cauza bolii pe care o au. Dorcas încearcă să-i convingă pe oameni să-şi facă testele pentru a afla dacă sunt sau nu seropozitivi.
Am vizitat şi casa unei femei văduve paralizate, care are 3 copii bolnavi şi ei, iar unul dintre copiii mai mari are şi tuberculoză. Trăieşte în două încăperi fără curent electric, care cu greu pot constitui o "casă". Singura mobilă din cameră este un pat în care doarme cu copiii. Bucătăria nu are nimic altceva decât nişte pietre unde se face focul şi câteva vreascuri. Femeia primeşte tratament medical şi mâncare prin proiectele Dorcas.
Vizita noastră a continuat la o familie care nu a beneficiat de sprijinul material al Dorcas, ci doar de traininguri unde oamenii au învăţat cum să-şi înfiinţeze o gospodărie, care să le asigure hrana de zi cu zi şi în câţiva ani să-şi poată reabilita casa în care locuiesc. Clădirea era zugrăvită în exterior şi interior, iar în curte familia avea un rezervor cu apă pentru gospodărie, dar robinetul avea ataşat un lacăt pentru ca vecinii săraci să nu le fure apa atât de preţioasă în Africa.
Ultimul popas a fost la o şcoală cu peste 800 de elevi din Machacos, unde Dorcas sprijină financiar 21 de copii. Experienţa de acolo ne-a lăsat fără cuvinte! Cum am coborât din maşină, copiii au alergat spre noi şi se îngrămădeau în jurul nostru pentru a ne atinge şi a da mâna cu noi. Erau atât de entuziaşti, încât toţi cei 6 membri ai echipei Dorcas am fost imobilizaţi minute în şir de copii. Ne-au cântat din toate puterile lor melodii tradiţionale şi la final au strigat toţi în cor: "Te Iubesc, Kenya!" şi "Te iubesc, România!" Am fost uimiţi să constăm că la un simplu îndemn de-al nostru de a spune nişte cuvinte în limba română, ei se conformează şi pronunţă atât de clar cuvintele.
Marţi va fi o adevărată provocare pentru echipa Dorcas pentru că vom vizita un cartier mărginaş al capitalei Nairobi, este vorba de Korogocho."
„Korogocho, o suburbie a capitalei Nairobi - o lume pe care mulţi dintre noi o văd doar în filme! La numai 10 kilometri de centrul Nairobiului, plin de clădiri înalte ce adăpostesc bănci, magazine şi sedii de firme, se află o lume total opusă alcătuită din oameni săraci care stau în case din tablă sau pământ.
Echipa Dorcas a stat astăzi o jumătate de zi în acest cartier mărginaş, unde trăiesc 300.000 de oameni: copii, tineri, adulţi şi foarte puţini bătrâni. Majoritatea oamenilor din Korogocho au sub 30 de ani. Ceea ce te frapează odată ce ajungi acolo este sărăcia, combinată cu multă mizerie şi aerul de normalitate pe care îl degajă locuitorii suburbiei. Pentru ei se pare că totul este în ordine, altă variantă de a-ţi trăi viaţa nu există, consideră ei. Organizaţia Dorcas Aid Internaţional derulează de câţiva ani proiecte în Korogocho prin care ajută copiii şi tinerii să urmeze şcoli, iar părinţii sunt sprijiniţi material şi spiritual şi chiar sunt învăţaţi cum să-şi organizeze viaţa pentru a ieşi din sărăcia lucie cu care se confruntă. Pe o parte a beneficiarilor Dorcas i-am cunoscut astăzi. Ne-au întâmpinat, aşa cum este obiceiul la ei, cu cântece şi dansuri africane, în care ne-au antrenat şi pe noi. Şi este greu să le rezişti! Au prezentat şi o scenetă interpretată în limba swahili, care reflectă situaţia grea în care se aflau înainte de a intra în programele Dorcas. Nu era nevoie să cunoşti limba pentru a-ţi da seama că se confruntau cu probleme legate de alcool, droguri, vagabondaj şi sărăcie, iar Dorcas le-a ajutat să le depaşească. Mărturia unui tânăr ne-a impresionat în mod deosebit. Un tânăr care a fost copil al străzii este acum coordonatorul unui centru pentru copii cu diverse dizabilităţi. Dorcas a reuşit să-l ajute pe acest copil să meargă la şcoală, iar acum la rândul lui, adult fiind, ajută micuţii cu handicap. Am vizitat şi casele unor beneficiari ai proiectelor Dorcas. Un imobil din piatră cu apartamente insalubre! Când am intrat în clădire l-am rugat pe colegul meu, Andrei Biro de la TVR Cluj, să-mi lumineze drumul cu reflectorul de la camera de filmat pentru că era beznă. Am făcut câţiva paşi prin noroi, deşi eram în bloc, am ajuns în mijlocul clădirii unde era un fel spaţiu. M-am uitat în sus şi am văzut cerul printre hainele puse la uscat la fiecare etaj. Am ieşit imediat din clădire. Colegul meu a urcat la etaj ca să filmeze apartamentul în care locuieşte beneficiarul proiectelor Dorcas. Unul din cei 6 copii ai familiei este sponsorizat de organizaţie pentru a putea merge la şcoală şi toţi cei 8 membri ai casei primesc alimente şi îmbrăcăminte. Apoi cu întreaga echipă Dorcas am urcat şi eu până la etajul unu al clădirii unde locuia familia respectivă. Ne-am ţinut de mâini pe scări pentru a nu cădea pe treptele degradate şi foarte înguste. Ne-am continuat periplul prin Korogocho fiind uimiţi de condiţiile în care trăiesc oamenii de acolo. Există şcoli în cartier, chiar şi restaurante (în bărăci din tabla bineînţeles) pe care ei le numesc hoteluri pentru că nici măcar nu fac diferenţa între restaurant şi hotel. Mâncarea este preparată şi servită de multe ori în faţa bărăcii în pungi de plastic: se ia orezul cu polonicul, se răstoarnă într-o pungă de un litru şi se adaugă sosul deasupra. Mulţi copii nu ajung acasă cu meniul complet deoarece găuresc punga şi mănâncă direct din pungă. Mulţi dintre oameni mănâncă resturi alimenatre găsite în vecinătatea cartierului la Dandora: gropa de gunoi a capitalei Nairobi. Pe groapa de gunoi trăiesc 900.000 de oameni. Majoritatea copiilor din Korogocho, chiar şi cei foarte mici, întindeau mâinile spre noi şi strigau "How are you!", iar noi dădeam mâna cu ei şi ne răsplăteau cu un zâmbet şi multă recunoştiinţă. Un gest simplu poate schimba un om! Nu putem schimba lumea întreagă, dar putem schimba lumea din jurul nostru!
Miercuri dimineaţa ne vom deplasa în Meru, unde Dorcas derulează câteva proiecte printre care unul în domeniul agricol. Vă vom ţine la curent!"
|
